De ce se deteriorează ipsosul la umezeală? Soluția din poliuretan

Ipsosul este un material mineral poros cu proprietăți higroscopice pronunțate, ceea ce înseamnă că absoarbe activ vaporii de apă din aer. Când apa pătrunde în structura poroasă a elementelor decorative din ipsos, legăturile chimice interioare slăbesc. Acest proces duce la umflarea materialului, apariția fisurilor în stratul de vopsea, curbarea profilelor și, în cazuri severe, la desprinderea de pe perete. De asemenea, mediul umed reținut de ipsos creează condiții propice pentru dezvoltarea mucegaiului.

În ciuda acestor limitări la umiditate, ipsosul rămâne o opțiune viabilă pentru spațiile interioare complet uscate. În încăperile fără risc de condens, ipsosul oferă un avantaj de cost scăzut și permite turnarea manuală a unor forme decorative personalizate cu detalii complexe.

Poliuretanul rigid cu structură cu celule închise oferă o rezistență ridicată la pătrunderea apei. Densitatea acestui material este cuprinsă între 150-220 kg/m³ (țintă ~160 kg/m³), având o țintă medie de producție de aproximativ 160 kg/m³. Rata de absorbție a apei este de sub 1%, ceea ce împiedică infiltrarea umezelii în interiorul profilului decorativ. Intervalul de temperatură de lucru pentru poliuretanul rigid este cuprins între -100 °C / +80 °C, menținându-și stabilitatea dimensională în aceste limite.

Profilele Polure sunt livrate din fabrică cu un strat de grund pregătitor. Un strat suplimentar de grund poate fi aplicat opțional în funcție de tipul de vopsea utilizat. Spre deosebire de ipsos, poliuretanul nu își modifică volumul în prezența aburului și nu își pierde rigiditatea mecanică.

Este necesar să se precizeze că poliuretanul decorativ nu este un material de hidroizolație sau o membrană etanșă, ci un element de finisaj rezistent la apă. Profilele din poliuretan nu pot fi utilizate în zone imersate direct în apă, cum ar fi interiorul căzilor de duș sau interiorul piscinelor. Materialul rezistă la stropire și umiditate ambientală ridicată, dar nu înlocuiește hidroizolația tehnică a clădirii.

De asemenea, coloanele decorative fabricate din poliuretan sunt strict elemente estetice și nu au capacitate de preluare a sarcinilor structurale. În aplicațiile de exterior, finisarea cu o vopsea rezistentă la radiațiile UV este obligatorie pentru a preveni degradarea suprafeței în timp.

Tabelul de mai jos prezintă diferențele tehnice fundamentale dintre elementele decorative din ipsos și cele din poliuretan rigid:

Montajul corect al profilelor din poliuretan necesită respectarea unor etape tehnice stricte. Suprafața de aplicare trebuie să fie curată, uscată și degresată. Îmbinările se realizează prin tăiere la un unghi de 45 de grade. Fixarea se face utilizând un adeziv de montaj pe bază de poliuretan (PU). Utilizarea siliconului este interzisă, deoarece nu oferă aderența structurală necesară.

Fixarea mecanică cu șuruburi este obligatorie pentru prevenirea deplasării profilului în timpul uscării adezivului. După întărire, capetele șuruburilor și îmbinările se acoperă cu chit, se șlefuiesc cu hârtie abrazivă cu granulație de 180-220, se aplică un strat de grund și se finisează cu 2 straturi de vopsea adecvată.

Climatul din România se caracterizează prin variații sezoniere de temperatură, cu cicluri frecvente de îngheț-dezgheț pe parcursul iernii. Elementele din ipsos montate la exterior sau în spații neîncălzite absorb apa, care prin înghețare își mărește volumul cu aproximativ 9%, cauzând spargerea materialului. Poliuretanul rigid, datorită ratei de absorbție de sub 1% și structurii cu celule închise, nu este afectat de aceste cicluri.

Prin urmare, în construcțiile locale supuse la umiditate ridicată și temperaturi negative, profilele din poliuretan rigid reprezintă opțiunea adecvată pentru fațade, cornișe exterioare și încăperi neîncălzite.